duminică, 13 iunie 2010

Sa Ne Dam Cu Trenuletu'



O calatorie cu trenul personal in Romania. Ajung in gara. Ma uit in jur. Gara este jegoasa. Geamuri sparte, coji de seminte pe jos. Ma uit pe tabela electronica de plecari si sosiri. Nu functioneaza. Ma duc la ghiseul de informatii. O angajata extrem de plictisita imi da informatiile in scarba. Ma indrept spre ghiseul de bilete sa imi iau bilet. Am grija sa nu ating nimic deoarece toti peretii si toate pervazele sunt pline de mizerie, de praf si de coji de seminte. Mai am jumatate de ora pana ajunge trenul. Ma duc spre camera de asteptare. Intru. Doi oameni, ai strazii probabil, dorm linistiti pe scaune. Peretii sunt plini de desene si povestioare pentru adulti. Scaunele sunt pline de praf si . . . coji de seminte. Decid sa nu raman. Ma duc pe peron. Gunoaie pe jos, doi angajati CFR stau pe peron (probabil sunt in pauza) si manca seminte. Cojile le arunca pe jos. Neavand ce face, decid sa analizeze imbracamintea, mersul, decolteul si culoarea parului unei domnisoare in trecere. Unul din ei remarcand ca sotia lui nu arata la fel de bine ca respectiva domnisoara. Raman in picioare sa astept, fiindca scaunele sunt ocupate de. . . coji de seminte. Apare si trenul. 5 minute intarziere. Nu ma reped la tren pentru ca o fac altii cu tot cu injuraturi si asa o graba de parca se da ceva gratis inauntru. Au urcat toti. Bun. E momentul sa o fac si eu. Primul lucru, ai grija pe ce pui mana. Cu putin efort, reusesc sa urc. Gata. Ma uit pe bilet, si vad ca nu am loc rezervat, deci. . . ma pun unde vreau. Caut un compartiment gol. Gasesc repede deoarece sunt foarte putini calatori. Primul compartiment. Geam crapat. Usa nu se inchide complet. Trec mai departe. Al doilea: usa functioneaza perfect. Tapiteria rupta, plina de praf. Decid sa ma duc la vagonul de clasa 1. Primul compartiment. . . nu are usa, merg mai departe. Al doilea: are usa, functionala, geam intreg plin de urme de murdarie, tapiterie intreaga. Ma asez. Cojile de seminte sunt numai pe jos. Relativ bine. Arunc o privire pe pereti. Cateva anunturi matrimoniale scrise cu markerul. Pornim. Dupa 3 ore (pe o distanta de 92km) de manele de pe telefon, caldura infernala, deoarece nu exista aer conditionat, doi cersetori si imposibilitatea de a merge la wc (am vrut sa pun o poza dar mi s-a parut prea horror (cunoscatorii imi dau dreptate)), ajung la destinatie. Nu ma ridic imediat deoarece inghesuiala este prea mare. Toata lumea se agita, se impinge si se injura, desi trenul nu merge mai departe fiind destinatia finala. Cobor, avand grija unde pun mana. Fac un salt mare ca sa ajung la peron. Ma duc spre iesirea din gara evitand mormanele de . . . bineinteles. . .coji de seminte. Caut un cos de gunoi sa arunc biletul, si, intamplator imi sare in ochi "Calatorie placuta".
Maine, o calatorie cu trenul in Austria.

3 comentarii:

  1. Romania . . . te astepti la altceva?

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer, nu preaa !!!! Trist anyway... !

    RăspundețiȘtergere
  3. avem atat de multe chestii bune si nu stim sa le valorificam , sau poate nu vrem

    RăspundețiȘtergere

Comentariile injurioase nu vor fi afisate